Descoperirea LSD-ului și ce legătură are cu ziua bicicletei

Mai multe studii au constatat că substanțele psihedelice pot fi utile în tratarea bolilor mintale, cum ar fi depresia, dependența sau tulburarea de stres post-traumatic, în cazurile în care alte tratamente au eșuat.
Acum, un grup de cercetători britanici intenționează să demareze cea mai amplă investigație de până acum în acest domeniu, pentru a analiza dacă vreunul dintre medicamentele halucinogene ar putea fi mai eficient decât un medicament de referință pentru tratamentul depresiei.

"Potențial revoluționar"

Oamenii de știință de la Universitatea Imperial College din Londra vor compara eficiența psilocibinei, un compus psihoactiv prezent în ciupercile halucinogene, cu cea a unui medicament antidepresiv pe bază de escitalopram, aparținând grupului de inhibitori ai recaptării serotoninei.
"Substanțele psihedelice au un potențial revoluționar și nu este o exagerare", spune Dr. Robin Carhart-Harris, care va conduce studiul.
Dar nu este pentru prima dată când oamenii de știință sunt entuziasmați de aceste substanțe care modifică mintea.
În anii '50 și '60, se credea că drogurile psihedelice aveau un potențial promițător în tratarea multor tulburări psihice și au fost realizate peste o mie de studii.
Dar substanțele au devenit rapid foarte controversate.

În anii 1960, psihologul Timothy Leary de la Universitatea Harvard a trecut de la statutul de academician respectat la cel de "avocat" al drogurilor psihedelice.

Prin popularizarea utilizării recreative a drogurilor psihedelice, în special a LSD-ului, care a fost impulsionat în parte de muzicieni și celebrități din anii '60, au fost asociate cu mișcările contraculturale ale vremii.
Povestea neobișnuită după descoperirea LSD-ului și ce legătură are cu ziua bicicletei
Presa a atras atenția asupra experiențelor negative cu aceste medicamente și a presupusei degenerări morale pe care o induceau și, dimpotrivă, nu a acoperit evoluțiile din domeniul cercetării cu privire la acestea.
Unii oameni de știință, dintre care unul dintre cei mai cunoscuți a fost psihologul de la Universitatea Harvard Timothy Leary, au vorbit despre beneficiile drogurilor într-un mod aproape evanghelic, făcând ca linia dintre știință și apărarea utilizării acesteia să fie neclară.
Astfel, teama de securitate și panica morală din ce în ce mai mare în jurul acestor droguri au făcut ca aceste substanțe să fie declarate ilegale în Statele Unite în 1968.
În 1971, o convenție a ONU privind drogurile a pus capăt cercetării științifice în domeniul psihedelicelor: a obligat statele membre să le considere ilegale și să le clasifice drept droguri de tip 1, care nu au beneficii medicinale.
Timp de decenii, LSD a încetat să mai fie investigat: oamenii de știință s-au orientat către alte domenii, cum ar fi dezvoltarea antidepresivelor.

Reapariția studiilor psihedelice

Întrucât studiul cu droguri psihedelice a devenit extrem de complicat, iar oamenii de știință aveau nevoie de permise speciale din partea guvernelor, mulți și-au îndreptat atenția către psilocibină, un drog asemănător cu LSD, dar care nu este atât de controversat.

Un potențial tratament bazat pe o substanță psihedelică nu are nimic de-a face cu utilizarea acesteia în scopuri recreative.

Deși în anii 1990 au fost realizate unele studii de pionierat privind potențialul drogurilor psihedelice, abia la jumătatea anilor 2000 a avut loc un fel de "renaștere" a cercetării în acest domeniu, în parte datorită mai multor studii ale Universității Johns Hopkins din Statele Unite.
Academicienii săi au descoperit că psilocibina a redus depresia la 80% de pacienți cu cancer letal.
De asemenea, pe de altă parte, au descoperit că a fost mult mai eficient în a-i face pe oameni să se lase de fumat decât tratamentele disponibile la acea vreme, atunci când a fost combinat cu terapiile cognitiv-comportamentale, care fac legătura între gândire și comportament.
În 2009, Dr. Robin Carhart-Harris, care va conduce acum noile cercetări, a devenit primul britanic care a revenit la studierea drogurilor psihedelice după 40 de ani.
În cadrul mai multor experimente, a observat modul în care psilocibina afectează creierul uman.
Și, printre altele, echipa sa a descoperit că acest compus poate "reporni" creierul persoanelor care suferă de depresie intratabilă.

Ce poate face psilocibina?

Potrivit studiului publicat în revista Scientific Reports, acest medicament afectează două părți ale creierului: amigdala, care este foarte implicată în modul în care procesăm emoțiile, cum ar fi frica și anxietatea, și rețeaua neuronală implicită (RND), care este un set de regiuni ale creierului care colaborează între ele și care au de-a face cu o mare parte din activitatea desfășurată în timp ce mintea este în repaus.
Deși încă nu se știe exact cum anume afectează psilocibina creierul, Carhart-Harris crede că aceasta "activează" mintea și o împinge din rigiditate, permițându-le oamenilor să iasă din tiparele de gândire adânc înrădăcinate și autodistructive.
Cu sprijinul unui terapeut, cei care fac tratamentul pot apoi "să se recalibreze într-un mod mai sănătos, astfel încât să îți verifici convingerile, presupunerile și dependențele", spune specialistul.

Riscurile

Deși psilocibina nu este considerată toxică pentru organism, persoanele care o consumă pot avea "călătorii proaste" care poate fi înspăimântător și care i-ar putea pune în pericol din cauza lipsei de control.
De asemenea, utilizarea sa ar putea exacerba alte probleme psihice subiacente și ar putea provoca reacții psihotice la o persoană care are deja o predispoziție pentru a le suferi.
Acesta este motivul pentru care studiile clinice cu aceste substanțe sunt foarte riguroase: există o mare diferență între utilizarea acestor substanțe în scop recreativ și utilizarea lor în cadrul unui experiment științific.
Cercetătorii folosesc medicamente de calitate medicală pură, oferă sfaturi și sprijin în timpul experienței și exclud persoanele care riscă să aibă o reacție psihotică.
Studiile de până acum au fost mici și scurte, fără grupuri placebo.
Dar chiar dacă noile experimente arată că utilizarea psilocibinei este sigură și eficientă, este posibil să dureze cel puțin cinci ani până când compusul va obține o licență pentru utilizare medicală.

Procesul de aprobare a noilor medicamente este cunoscut ca fiind lent, costisitor și birocratic, spune James Rucker, profesor la Institutul de Psihiatrie de la Universitatea King's College din Londra.
Dar chiar dacă noile studii clinice confirmă faptul că psihedelicele pot fi eficiente în tratarea depresiei, potrivit lui Carhart-Harris, medicația nu ar putea fi pentru orice pacient.
"Unii oameni nu vor să coboare în adâncurile sufletului lor sau să se confrunte cu demonii sau traumele pe care le-au trăit, sau să înfrunte aspectele întunecate ale condiției noastre umane pe care le avem cu toții în interior", spune el.
Rucker precizează că niciun tratament psihiatric nu funcționează pentru toată lumea.
"Este vorba de a avea o gamă de posibilități pe care le poți oferi", spune el.
"Și aceasta ar putea fi una dintre aceste alternative, cine știe, să vedem ce spun dovezile".

Verifică gama noastră de trufe magice și kituri de creștere a ciupercilor magice - sunt pline de psilocibină!