Adevărul despre moartea egoului

Ce se întâmplă dacă toate ideile și opiniile pe care le ai despre tine însuți - elementele constitutive ale identității tale - nu au fost niciodată cu adevărat scrise de tine?

Încearcă să vizualizezi cum toate lucrurile din viața ta de până acum s-au adunat pentru a forma ceea ce tu consideri a fi "sinele" tău. Unde te-ai născut, sexul tău, familia ta, cercurile tale sociale, formațiile pe care le asculți, marca ta preferată de băuturi răcoritoare, înțelegerea ta despre istorie; toate aceste lucruri pe care le-ai primit și absorbit de-a lungul timpului. Aceste informații sunt arhivate în conștientul și subconștientul tău. Acesta este apoi stilizat în funcție de context și este reținut în mod diferit în timp, pe măsură ce memoria se degradează și emoțiile se schimbă. Suntem, inevitabil, naratorii nesiguri ai propriei noastre vieți. 

Încercați să vă imaginați că sunteți o tablă albă. Ți-ai uitat numele, povestea vieții tale, oamenii pe care îi cunoști, lucrurile pe care le-ai învățat, ceea ce îți place, ceea ce nu îți place, ceea ce iubești. Fără toate acestea, ce rămâne? 

Pur și simplu, conștiința ta. Ceea ce unii ar putea numisuflet'. Este viața însăși - eternă - și legată de întreaga existență. 

Aceasta se numește Moartea Ego-ului, iar pentru mulți psihoonauți este punctul culminant al experienței psihedelice. 

Ce este "Ego-ul"?

Pentru a înțelege moartea ego-ului, cel mai bine este să începem prin a defini "ego-ul" în sine. În zilele noastre, asociem ego-ul cu atribute negative, cum ar fi "capul mare" sau chiar narcisismul. Cu toate acestea, cu toții avem un ego, iar acesta nu este nici definitiv "bun" sau "rău".

În cultura occidentală, înțelegerea generală a ceea ce este ego-ul se bazează pe definiția lui Sigmund Freud, cu un amestec de filozofie orientală pentru o măsură bună. Freud, (cunoscut ca părintele psihanalizei, austriac, 1856- 1939, etc.) a definit "Ego-ul" ca fiind un mediator între "Id" și realitate. Id-ul reprezintă dorințele de bază și instinctuale din interiorul tuturor oamenilor, cum ar fi foamea, agresivitatea, libidoul. Acesta caută doar plăcerea și gratificarea.

Freud a folosit analogia Id-ului ca fiind un cal, iar Ego-ul ca fiind călărețul acestuia. Ego-ul trebuie să țină frâiele și să conducă Id-ul sălbatic către un mediu fericit între ceea ce se dorește și ceea ce este posibil - în raport cu societatea în care trăiești și cu credințele/moralele pe care le ai. În acest fel, Ego-ul joacă un rol incredibil de important în modul în care funcționează societățile și comunitățile. El îl ajută pe individ să determine între ceea ce este corect și ceea ce este greșit, pe baza contextului a ceea ce învață și experimentează în timpul vieții sale.  

De ce "doresc" oamenii moartea egoului?

Pe de altă parte, însă, influența ego-ului poate fi văzută și ca fiind negativă. Criticii ego-ului susțin că acest binar "bun sau rău", "corect sau greșit", "iubire și ură" este responsabil pentru o mulțime de nefericire. Încercând mereu să categorisească și să facă diviziuni, ego-ul creează probleme inutile, acolo unde în schimb ar putea exista acceptarea și bucuria de aici și acum. 

Moartea ego-ului este, așadar, susținută de cei care consideră că ego-ul este o forță care controlează prea mult. Prin eliminarea ego-ului ne reconectăm cu universul, eliberându-ne de problemele mărunte și de temerile din viața anterioară. Cu toate acestea, pentru unii, dublarea acestui proces ca fiind o "moarte" nu este atât de atrăgătoare. Din acest motiv, moartea egoului este cunoscută și sub numele de "dizolvarea egoului" sau "pierderea egoului".  

Deoarece ego-ul este o parte din noi, el nu poate "muri" cu adevărat. Și, este o parte esențială a ceea ce ne face umani. Mulți oameni intră în panică atunci când trag cartea Morții, atunci când li se citește viitorul. Cu toate acestea, ceea ce simbolizează de fapt este o renaștere - sfârșitul vechilor căi și începerea celor noi. În mod similar, Moartea egoului este despre transcenderea sinelui și mersul înainte. Pentru mulți este sinonimă cu conceptul oriental de Iluminare.

Moartea Ego-ului: Definit

Definiția morții egoului este dificil de exprimat. De la o perspectivă filosofică, ea poate fi descrisă ca o transformare a psihicului, chiar dacă temporară, prin care cineva trece de la egocentrism la puritate și imparțialitate totală. Acest lucru poate hrăni apoi o nouă perspectivă, neumbrită de medierea ego-ului. 

De la un perspectivă științifică, cercetătorii au emis ipoteza că moartea ego-ului este rezultatul unei activități reduse în rețeaua de mod implicit (Default Mode Network) (DMN). Această acalmie temporară poate "reseta" sau "reconfigura tiparele de gândire, care au fost menținute de ego. 

Prezentându-ne o realitate imparțială, moartea egoului ne poate arăta unde ne-a "mințit" ego-ul nostru, pentru a ne proteja stima de sine și percepția propriei identități. Această scurtă "renunțare" provoacă un sentiment de "unitate" - că suntem cu toții conectați - și poate crește trăsături precum deschiderea și empatia. De asemenea, aduce "treziri spirituale" și intuiții profunde. Această "unitate" se numără de fapt printre criteriile științifice pe care oamenii de știință le folosesc pentru a cuantifica 'experiență mistică'. 'Experiența mistică' este corelată cu niveluri mai ridicate de recuperare în rândul celor care folosesc psihedelicele ca instrumente de vindecare pentru afecțiuni precum depresie sau dependență. 

Utilizarea psihedelicelor pentru a ajunge la moartea Ego-ului

Moartea egoului poate fi obținută pe câteva căi diferite. Se spune că practicile Zen și meditația transcendentală sunt eficiente, dar, bineînțeles, necesită mult timp și autodisciplină. Produse psihedelice (cum ar fi psilocibină) pe de altă parte, atunci când sunt administrate în doze foarte mari, sunt adesea folosite ca o scurtătură pentru a atinge același obiectiv al "morții egoului"; o transcendere rapidă a sinelui. În cadrul comunităților de psihonaut online se discută mult despre modalitățile prin care se poate obține "moartea egoului" folosind ciuperci, LSD sau alte psihedelice. Aceste discuții au fost predominante încă de la începutul celui de-al doilea val de cercetare psihedelică, în anii 1950. Susținători precum Aldous Huxley, Timothy Leary et al, discutau cu toții despre experiențe similare cu cele ale forumiștilor de astăzi.

În 1964, Leary, icoana psihedelică, a descris moartea egoului astfel:

"...transcendență completă - dincolo de cuvinte, dincolo de spațiu-timp, dincolo de sine. Nu există viziuni, nu există sentimentul sinelui, nu există gânduri. Există doar conștiință pură și libertate extatică."

Cum se simte moartea Ego-ului?

Cu toate acestea, doar pentru că psihedelicele pot acționa ca o "scurtătură" către moartea egoului, decizia de a încerca să o atingă nu ar trebui să fie luată cu ușurință. Pentru unii, a lăsa în urmă întregul sentiment de sine și de identitate poate fi incredibil de traumatizant. Pentru alții, este frumos. Dar, nu este "ușor" pentru nimeni. Sunt mulți cei care îl descriu ca fiind punctul de cotitură al vieții lor. Un moment magic în care și-au dat seama de interconectivitatea lumii și au reușit să renunțe la temerile inutile. Cu toate acestea, pentru unii este o experiență terifiantă. Ei sunt forțați să se confrunte cu sensul/lipsa de sens a tuturor lucrurilor, se văd smulși din familiaritate și pun la îndoială tot ceea ce au știut vreodată. 

Cum "funcționează" moartea Ego-ului?

Nu veți obține moartea egoului printr-o doză micro, mică sau chiar medie. Uneori, nici măcar o doză mare nu va reuși. A 'doză eroică' este de obicei ceea ce se cere, și este ceva ce numai cei mai experimentați călători ar trebui să încerce. Oamenii de știință au emis ipoteza că modul în care psihedelicele provoacă moartea ego-ului este prin întreruperea fluxului de informații din hipocampus. zone executive din creier care sunt responsabile pentru memoria de lucru. Acest lucru face ca memoria noastră autobiografică să fie temporar ștearsă. Acest lucru este denumit uneoriamnezie autobiografică'. 

Cât timp durează moartea Ego-ului? 

Starea de moarte a ego-ului poate dura de la câteva minute până la (în cazuri extreme!) câteva ore. Acest lucru va depinde de doza și de tipul de psihedelic pe care l-ați luat. Moartea ego-ului este cel mai adesea raportată după administrarea unei doze mari de psihedelice cu durată de viață mai lungă, cum ar fi ciupercile magice (psilocibină) sau LSD. Drogurile precum DMT, care au o durată mult mai scurtă, pot provoca o moarte intensă a ego-ului care durează câteva minute. Destul de dezorientantă! 

Unii spun că, atunci când începi să "cobori" de la moartea egoului, amintirile se revarsă în mintea ta. Se spune că acest lucru nu este diferit de viața ta 'care clipesc în fața ochilor tăi‘ cum ar fi în cazul unei experiențe de moarte apropiată. Această senzație de (metaforic) moartea și renașterea este una dintre cele mai profunde și mai transformatoare componente ale experienței psihedelice. 

Moartea ego-ului - este un maraton, nu un sprint

Odată ce ai experimentat moartea egoului, modul în care vei aduna și recompune piesele depinde de tine. În acest sens, discuția despre "avantajele" și "dezavantajele" morții egoului este dificilă, deoarece este atât de subiectivă. Totuși, este important să rețineți că, indiferent de intensitatea experienței voastre, aceasta este doar primul pas pe calea către un nou mod de a fi; nu este un leac sau o soluție instantanee. 

"Experiența psihedelică este doar o privire de perspectivă mistică autentică, dar o privire care poate fi maturizată și aprofundată prin diversele modalități de meditație în care drogurile nu mai sunt necesare sau utile. Dacă primiți mesajul, închideți telefonul. Căci drogurile psihedelice sunt pur și simplu instrumente, precum microscoapele, telescoapele și telefoanele." - Alan Watts (1915-1973)

După cum spunea Watts, moartea egoului ar trebui privită ca un instrument pe care înveți să-l folosești și cu care te familiarizezi. Nu este o idee distructivă, ci una de creștere. Cât timp rămân efectele morții egoului în tine depinde de modul în care îți privești experiența de după aceea. În cazul în care integrați lecțiile pe care le-ai învățat, este mult mai probabil ca ele să rămână cu tine și, astfel, la fel și transcenderea ta. 

Moartea Ego-ului: Ce trebuie reținut

• Moartea ego-ului sau dizolvarea ego-ului este atunci când o persoană transcende temporar "sinele". Își lasă în urmă prejudecățile condiționate, și devine conștiința pură. 
• Moartea ego-ului poate fi atinsă prin practici precum meditație. Cu toate acestea, este mai frecvent realizat prin doze mari de droguri psihedelice. 
• Moartea ego-ului se întâmplă atunci când Mod implicit Rețea din creier este liniștit, ceea ce ne poate reseta tiparele de gândire. 
• Moartea ego-ului ne poate dezvălui "minciunile" pe care ego-ul nostru le-a spus pentru a ne proteja în contextul vieții noastre autobiografice. 
• Moartea ego-ului nu este dureroasă din punct de vedere psihic, dar este dificil din punct de vedere emoțional și spiritual. Prin urmare, ar trebui doar să fie încercat de cei care sunt cu experiență și pregătit.
• Moartea ego-ului poate dura de la de la câteva minute la câteva ore. Cu toate acestea, în lecții învățate și cunoștințele dobândite pot dura o viață întreagă.